Viitorul de azi

Liceenii susţin probele scrise la bacalaureat, cu dorinţa fermă de a obţine diploma de absolvire, dar nu oricum, ci cu note mari. Speranţele lor se consumă pe măsură ce se apropie de punctul critic din existenţa lor, şi anume, alegerea profesiei, care să le asigure un viitor financiar normal. Mulţi dintre ei ştiu deja la ce facultate să meargă, alţii se lasă pe mâna Fortunei, ori se decid în ultima clipă, în funcţie de intuiţie şi de statistici în ceea ce priveşte universităţile ale căror cursuri pregătesc studenţi care îşi vor găsi un loc la muncă la final. Dar, oare, ce mai este sigur în societatea asta? Cine poate să spună că aceşti tineri, ai căror părinţi îşi vând ce au mai de preţ în casă pentru a le oferi o şansă la facultate, ori se împrumută până când nu mai pot restitui sumele primite, vor putea trăi pe propriile picioare, fără grija zilei de mâine? Cu siguranţă, nimeni! Şcoala românească stă pe o mare de nisip şi se clatină la fiecare val de schimbări care îi vrea binele, progresul, alinierea la standardele europene. Miniştri peste miniştri, inspectori mai inspectori, o adunătură politică pusă numai pe schimbări, dar fără niciun efect pozitiv. Olimpicii sunt umiliţi şi lăsaţi să-şi irosească talentul unde vor putea, trăind în agonia nesiguranţei, că şi aşa noţiunea de performanţă are un cu totul şi cu totul al sens în zilele noastre, iar ideea că trebuie să fii în rând cu ţările europene, seamănă mai mult cu o paiaţă, decât cu floarea aceea albastră cu petale galbene din steluţe, aşa cum se poate vedea la intrarea în şcoli.

Toţi copiii care primesc în familie o educaţie bună, ştiu că trebuie să înveţe pentru a ajunge ceva în viaţă. De multe ori, aceştia îşi irosesc zadarnic cei mai frumoşi ani, pentru a deveni exemple de morală şi talent creativ în societate, iar cei care ar trebui să-i răsplătească, să-i stimuleze, îi împing înapoi şi ridică din umeri, neputincioşi, dând vina unul pe altul. Sistemul, sistemul, se aude ecoul politizării excesive a tot ceea ce înseamnă factor de conducere în şcoli, în tot ce mişcă şi ce zboară când vine vorba de ban public şi mai ales, nerambursabil.

Bieţii tineri, devin tot mai debusolaţi, privind cu disperare în toate colţurile lumii, spre a găsi o soluţie salvatoare, care parcă nu mai vine. Aleg Danemarca, Marea Britanie, aleg şi Congo, chiar şi Antarctica, deoarece până şi alături de pinguini nutresc măcar speranţa că vor fi apreciaţi şi trataţi ca atare, după calităţile intelectuale, nu după gradul de rudenie şi prietenie cu familia Leu, Euro sau Dolar.

De aceea se plâng profesorii că elevii sunt de la an la an tot mai nepregătiţi la examene şi se amuză pe seama renumitelor perle, de parcă ar fi descoperit cine ştie ce. Copiii au înţeles mai repede decât noi, cei maturi, că valorile nu mai sunt apreciate şi remunerate, că le trebuie RELAŢII pentru a ajunge undeva şi a ocupa o FUNCŢIE pe care oricum o merită şi ar fi câştigat-o cinstit, prin forţe proprii. Din care model de viaţă să se inspire, căci înaintaşii noştri sunt pentru contemporani idealuri la care nu are rost să mai viseze, fiindcă e nevoie de bani ca să trăiască şi să creeze. Dacă am putea reprezenta într-o pictură situaţia actuală a ţării noastre, probabil că punctele forte ar fi cerul întunecat şi oameni cu chipul răvăşit de necazuri, care imploră îndurare, purtând pancarte cu textul: Suntem pe marginea prăpastiei. Probabil că vreţi ca toţi să cădem şi să rămâneţi doar voi, hienele, care să repopulaţi planeta şi s-o distrugeţi din nou, apoi să dispăreţi odată cu ea.

Totuşi, fiind atât de tineri, viitorii absolvenţi de liceu poate vor găsi o cale de a evada din spaţiul sumbru, care nu le oferă nimic şi vor ajunge pe tărâmul făgăduinţei, unde să-şi etaleze aptitudinile şi să obţină ceea ce şi-au dorit. Unul dintre aceste locuri pare a fi oricare altă ţară în afară de România, unde vor presta orice serviciu, care oricum este mai bine plătit decât aici. Acelaşi lucru îl vor face şi profesorii, prea sufocaţi de verticala pe care a luat-o euro faţă de leu, dar mai ales pentru debusolanta decizie de majorare a TVA de la 19 la 24%, emanaţie girată de guvernul fanariot aflat acum la guvernare.

Şi cum se va arăta ţara? Femeile vor deveni îngrijitoare de bătrâni, asistente medicale, iar bărbaţii barmani, agricultori, sau cine mai ştie ce. Însă, vor avea salarii de invidiat şi consideraţi o paria, nişte intruşi care le fură locurile de muncă şi de care ar vrea să se dispenseze cât mai repede. Se pare că nu asta e salvarea naţiei noastre. Cine ar trebui să facă ordine şi să ofere o perspectivă reală generaţiei tinere, nu o face, dimpotrivă, Puterea nu se gândeşte decât la ea, la dorinţa de a deţine controlul, de a MANIPULA masonic şi de a se juca într-una cu vieţile oamenilor.

Oare ce e în sufletul părinţilor acestor copii, care văd cum toate visele se spulberă şi se roagă să mai aibă zile pentru a-i întreţine? Degeaba au 18 ani, fiind consideraţi maturi, dacă nu li se oferă şansa unui viitor decent! Ei rătăcesc printr-o junglă şi caută lumina, unde să se refugieze când vor fi intraţi în această cretină şi neruşinată pacoste ce se numeşte cinic: SOCIETATE DE CONSUM!

Astfel înfloreşte corupţia, fiindcă mulţi tineri intră în politică pentru a reuşi. Ce să reuşească? Să imite! Să imite clasa politică actuală, această clasă socială aparte, privilegiată şi care consideră termenul responsabilitate, ca fiind valid, numai când vine vorba de alegeri. Probabil că odată ce devin membri de partid se întâmplă ceva straniu cu ei, căci se schimbă, pierzându-şi identitatea şi convingerile anterioare. Uită de unde au plecat şi care sunt nevoile părinţilor şi bunicilor. Totul e un cerc vicios, interminabil, ce pare să atragă populaţia asemenea unui magnet, şi apoi să nimicească tot ce era inocent şi moral înainte.

Deci, dragi copii, zidari de societate, dacă veţi ajunge în fruntea piramidei, nu ne uitaţi şi pe noi, cei care v-am dăruit un trecut şi o educaţie, şi conduceţi cu grijă destinele acestui neam mult prea încercat, căci e posibil ca vremurile să ne răzbune suferinţa şi să pledăm nevinovaţi până când vom deveni istorie! Nu repetaţi greşelile unui sistem pe care din ce în ce mai multă lume îl regretă acum, nu vă lăsaţi impresionaţi de prea multă limbă engleză vorbită şi scrisă pe la TV şi internet, nu vă lăsaţi duşi de nas de reclamele ancorate cât casa pe toate blocurile şi mai ales nu renunţaţi la visul cel mai de preţ, acela de a avea o identitate a personalităţii în conduita moralităţii şi eticii pe care floarea vârstei ce o aveţi vă obligă să o purtaţi ca un medalion.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *