Intre prezent si traditie

Nu ştiu ce anume ne-ar putea reda spiritul altădată viu şi ardent, care ne împrospăta existenţa în fiecare secundă. Parcă toate corăbiile ni s-au înecat şi-am devenit o mare de naufragiaţi veşnic depresivi, ce privesc fără ţintă într-un imens gol sufletesc. Dorinţa de a trăi şi a iubi în egală măsură s-a stins odată cu venirea întunericului peste întreaga făptură, când săgeţi nemiloase ne lovesc din toate părţile, doar-doar ne-or îngenunchea. Speranţa unui viitor acceptabil s-a pierdut în neant, iar zâmbetul a devenit o amintire. Poate doar chipul galeş al unui prunc ne mai înseninează frunţile încărunţite prea timpuriu, ori tradiţiile pe care ni le-au lăsat ca zestre sacră strămoşii noştri, cu gândul că ele au forţa de a distruge zidurile cu porţile ferecate ale vremurilor vitrege în care ne vom afla. Astfel, obiceiurile străvechi, ce poartă magia timpurilor ancestrale, deţin puterea de-a alunga furtunile năprasnice şi oferă novicilor şi cunoscătorilor ofranda împăcării cu sine şi cu cei mai aprigi duşmani. De ce, totuşi, cei care se consideră eminenţii acestei lumi, nu le mai apreciază şi nu le mai susţin? Chiar dacă sunt învechite, ele reînvie din propriul aluat şi primesc o înfăţişare nouă, potrivită zilelor noastre. Dar nici copiii nu se simt atraşi de ele. Acum, stăpânul vremurilor actuale, computerul, le răpeşte acestora timpul şi inocenţa, lăsându-i fără cel mai de preţ lucru: spiritul ager, dorinţa de a respecta principiile şi morala unei vieţi sănătoase.

Privim cu mâhnire în trecut şi rememorăm imagini încărcate cu energie pozitivă; oameni buni şi curajoşi, care imploră pronia divină spre a le purifica sufletul şi a le face un loc într-o împărăţie a îngerilor, unde să-şi desăvârşească sufletul. Încă ne mai răsună în minte cântecul de leagăn şoptit cu duioşie de către bunicile noastre. Tradiţiile pentru fiecare moment important al vieţii: naşterea, căsătoria, moartea, reprezintă oaze de lumină şi pace pentru orice suflet încercat de necazuri. Ne amintim vestitele Ursitoare, care torc firul vieţii cu grijă şi ne dăruiesc nectarul fericirii sau potirul cu pelin, ori cântecele şi jocurile vesele din timpul nunţii, sau bocetele disperate şi insistente la înmormântare, menite parcă să-l readucă la viaţă pe cel fără suflare, toate acestea sunt mărturii ale unei lumi care nu va pieri nicicând, fiindcă este adânc imprimată în mintea şi-n inima noastră. De asemenea, obiceiurile săvârşite când e secetă, sau ploaie torenţială, vrăjile şi blestemele, simplele cântece îngânate de copii în jocurile lor naive, încă mai persistă, chiar dacă ceva sau cineva doreşte să le închidă pentru totdeauna în temniţa uitării.

Mi-ar plăcea să cred că există şi astăzi ocrotitori ai acestor tradiţii, asemenea unui ordin secular, care simt emoţia deplină la atingerea lucrurilor vechi, săvârşite de mâinile meşteşugite ale celor care nu mai sunt, ori că se bucură atunci când participă la ritualuri închinate unor evenimente măreţe, ca acelea pe care le-am pomenit deja. Viaţa noastră n-ar mai avea acelaşi farmec în lipsa lor, şi parcă simţim puterea tămăduitoare ce emană din miezul incandescent al creaţiei de odinioară, ne răsună clar în suflet buciumul, care cheamă la trezire şi izbândă toată omenirea. Suntem fermecaţi de poveştile cu zâne şi spiriduşi, ce protejează căminul, de şarpele casei, misterioasa creatură pe care n-o vede oricine, ci doar acela cu suflet bun şi sincer. Oare ce secrete ascund munţii, cu peşterile lor interminabile? Încă mai auzim plăsmuiri ale bătrânilor despre oameni viteji care îşi aveau sălaşul în locuri greu accesibile, de unde invocau forţe supranaturale spre a le netezi calea vieţii. Dragi ne sunt colindele însoţite de obiceiuri care se mai păstrează în zone sfinte ale ţării şi de acolo primim binecuvântarea Celui de Sus pentru a mai trăi încă puţin sub povara propriilor greşeli. Minunată e cununa tradiţiilor şi ar trebui s-o aşezăm în sanctuarul sufletului nostru spre a ne lumina viaţa, destul de mult încercată în aceste nemiloase vremuri.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *