Atat de aproape de civilizatie si, totusi, atat de departe

Prin poziţia geografică a României oricine ar putea spune că suntem aproape de tot ceea ce înseamnă civilizaţie. Practic, suntem atat de departe de tot ce înseamnă civilizaţie, stil de viaţă armonios şi mai ales posibilităţi de dezvoltare socio-profesională.

Un profesor în România are aproximativ 200euro salariu, în Austria mulţi nu ar face nici măcar un pas pentru atâţia bani – sunt vorbele unui elev austriac.

Însă profesorii români, adevăraţi continuatori ai lui Domnu’ Trandafir trebuie să îşi găsească motivaţia de a merge mai departe chiar mai mult să fie cât mai optimişti şi capabili să motiveze şi elevii.

După prima săptămână de străinatate, săptâmână în care am înţeles cât de cât cum stau lucrurile afară am simţit că-mi vine să plâng atunci când mă gândesc la România şi la ce stil de viaţă avem. Întâmplător am întâlnit un român din Cluj care mi-a zis că a avut acelaşi sentiment; de ce? De ce ei pot şi noi nu?

În timp ce mă plimbam încercând să descopăr oraşul am descoperit cu stupoare, exact în centru, o clădire de 3 nivele, imensă, unde puteai găsi tot ce ţinea de papetărie şi cărţi. Imensă mi-a fost uimirea când am descoperit că se puteau citi cărţi gratuit; erau şi canapele în diverse colţuri mai retrase sau la fereastră aşezate. Singura condiţie era nu intri în cafeneaua de la ultimul etaj cu cărţile neplătite. Erau şi cărţi în limbi străine, enciclopedii, dicţionare, tot felul de cărţi. Să vrei să citeşti şi ei îţi oferă şi gratis.

Sistemul austriac de învăţământ este oarecum diferit comparativ cu al nostru. Ciclul primar este identic numai că după terminarea clasei a IV a elevii apţi de a învăţa vor merge la ceea ce se cheamă gimnaziu şi care cuprinde clasele 5-12 din sistemul românesc, iar cei mai puţin dotaţi pentru a învăţa merg la o şcoală unde învaţă o meserie.

Atmosfera din şcoli este absolut uimitoare. De la faptul că elevii nu poartă încălţări – eventual papuci, dar foarte rar, unii profesori îşi schimbă şi ei încălţămintea la şcoală până la atmosfera din cadrul orelor. Elevul e tot elev, dar când li s-a impus să aibă un anume comportament ascultă, nu este nevoie de poliţia pe care o întâlnim în şcolile din România. De cele mai multe ori vedeam elevii şezând pe gresie sau pardoseală. Iar acest lucru nu era doar în sala de curs ci şi pe holuri.

Deşi au condiţii foarte bune pentru a învăţa nu mulţi elevi merg la facultate deoarece majoritatea îşi găsesc un job bine plătit şi fără studii superioare. Facultate care este gratuita! Da, în Austria facultatea nu se plăteşte; ar fi existat o taxă dar studenţii au făcut grevă aşa că s-a renunţat la idee. Studenţii aici au un KulturPass, un fel de card, care se obţine pe baza legitimaţiei de student şi care le permite intrarea liberă la orice muzeu sau gradină botanică. Condiţiile de cămin sunt incomparabile. Când am povestit că în România am avut 4-5 colegi de cameră toţi au rămas surprinşi. Ba mai mult mi s-a spus că dramatizez, că e imposibil să fie aşa de greu mai ales într-o ţară membră UE.

Tot ca student beneficiezi şi de reducere pe transport. Preţul unui tichet normal valabil o zi pe toate liniile de trasport este de 3 euro dar un abonament pentru studenţi pentru toate mijloacele de transport este de 10 euro, tichet cu care are redus şi la anumite taxi-uri.

Comunitatea locală organizează diverse cursuri printre care şi de limba germană, în baza legitimaţiei de student ai reducere pentru curs iar în zilele în care se ţin cursuri ai gratuit pe orice mijloc de transport.

Lumea cu care am intrat în contact mi s-a părut de un optimist exagerat. Vorbeau despre planuri de viitor, despre locuri de muncă importante, bine plătite, pe care ştiu că le pot ocupa DOAR dacă învaţă. Ce iluzie am zice noi, cei care am dat examen şi am fost singuri pe post iar peste noapte am constatat că postul pur si simplu a dispărut, cei care am fost respinşi de nenumărate ori, fie că nu am cunoscut pe cine trebuia, fie că nu am oferit o… atenţie.

Atât de aproape dar atât de departe. Sunt locuri unde proverbul ai carte, ai parte este valabil. Din păcate nu pentru noi, pentru România şi pentru generaţiile ce vor urma. Dar ne-am obişnuit să ne temem, să ne supunem, ne-am conformat, mai mult sau mai puţin voit ne-am conformat.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *