Licente creative commons

Creative Commons (http://creativecommons.org/), având acronimul CC şi motto-ul Share, reuse and remix – legally, este o organizaţie nonprofit care oferă artiştilor, autorilor, oamenilor de ştiinţă, editorilor şi educatorilor opţiunea de utilizare a unui copyright flexibil pentru operele lor publicate pe Web, furnizând instrumentele necesare în acest scop. Astfel, CC permite schimbarea termenilor copyright-ului, înlocuind clasicul All rights reserved (Toate drepturile rezervate) cu Some right reserved (Unele drepturi rezervate). Ţinta CC este de a lărgi domeniul de creaţii disponibile tuturor în mod legal, atât pentru utilizare cât şi ca părţi ale unor noi creaţii. Sub licenţă CC pot fi destribuite text, muzică, video, imagini etc.

Situl Creative Commons dă titularilor de drepturi de autor posibilitatea de a oferi publicului o parte din aceste drepturi (păstrându-şi cealaltă parte), folosind o serie de mecanisme, printre care eliberarea lucrărilor în domeniul public sau sub licenţe de conţinut deschis. În acest scop, CC furnizează o serie de licenţe libere pe care titularii drepturilor de autor le pot alege atunci când vor să-şi publice lucrările pe Web. De asemenea, sunt furnizate şi servicii care permit descrierea lucrărilor şi licenţelor corespunzătoare, facilitându-se astfel localizarea şi prelucrarea automată a lucrărilor.

Organizaţia Creative Commons şi proiectul cu acelaşi nume au fost lansate la San Francisco în 2001, cu sprijinul Centrului pentru Domeniul Public (Center of Public Domain) şi Fundaţiei Rockefeller, precum şi al altor organizaţii şi persoane publice. Primul set de licenţe CC a fost publicat la 16 decembrie 2002, acestea fiind inspirate parţial din GNU GPL (GNU General Public License). În anul 2004, CC a primit Golden Nica Award, de către Prix Ars Electronica (http://www.aec.at/en/prix/), la secţiunea Ars Vision.

Conform lui Lawrence Lessig de la Stanford Law School (http://www.law. stanford.edu/), unul dintre directorii Creative Commons, eforturile CC au ca scop dominanta şi tot mai îngrăditoarea cultură a permisiunilor, în care un material protejat de copyright poate fi utilizat numai cu acordul explicit al titularului drepturilor de autor. Acesta a criticat limitările de alegere a legii dreptului de autor (un autor care publică pe Web poate alege între a accepta drepturile prevăzute de lege sau a lăsa opera în domeniul public).

Licenţele CC sunt utilizate de un număr foarte mare de situri, deşi nu toate materialele postate pe acestea sunt disponibile sub astfel de licenţe. Iată câteva dintre siturile respective: Flickr (http://www.flickr.com/), Internet Archive (http://www.archive.org/), OpenCourseWare (http://ocw.mit.edu/), Ourmedia (http://www.ourmedia.org/), Public Library of Science (http://www.plos.org/), Wikimedia Commons (http://commons.wikimedia.org/wiki/ Main_Page). De asemenea există proiecte naţionale care sprijină publicarea operelor sub licenţe Creative Commons. Dintre acestea pot fi amintite: Images for the future (http://www.imagesforthefuture.org/) – proiect guvernamental olandez susţinut cu 137 de milioane de euro, pentru a pune pe Web filme, emisiuni TV şi înregistrări radio, precum şi fotografii din arhivele olandeze; Overmundo (http://overmundo.com.br/) – sit colaborativ pentru promovarea culturii braziliene.

Licenţele Creative Commons variază de la o libertate aproape totală până la permisiuni foarte limitate. Aceste permisiuni (condiţii), incluse în licenţele CC sunt: Atribuire (Attribution) – autorul oferă utilizatorilor posibilitatea de a copia, distribui, afişa şi interpreta o operă, inclusiv operele derivate, cu condiţia de a menţiona autorul operei originale; Necomercial (Noncommercial) – autorul oferă utilizatorilor posibilitatea de a copia, distribui, afişa şi interpreta o operă, dar şi operele derivate, exclusiv în scopuri necomerciale; Fără opere derivate (No Derivative Works) – autorul oferă utilizatorilor posibilitatea de a copia, distribui, afişa şi interpreta o operă, fără a crea opere derivate pe baza acesteia; Distribuire în condiţii identice (Share Alike) – autorul oferă utilizatorilor posibilitatea de a distribui opere derivate numai sub o licenţă identică cu cea care guvernează opera originală.

Pentru toate licenţele Creative Commons, folosirea/partajarea operei înseamnă posibilitatea de a o copia, distribui, afişa şi interpreta. Distribuirea de opere derivate presupune că utilizatorul are posibilitatea de a transforma/modifica opera originală (remixa), precum şi de a crea alta pe baza acesteia.

Creative Commons pune la dispoziţie la adresa http://creativecommons.org/license/ un formular (Choose a License) care permite autorului să aleagă cu uşurinţa licenţa optimă sub care doreşte să-şi publice opera (răspunzând la câteva întrebări), un logo de identificare şi un text descriptiv (versiunea în limba română este disponibilă la adresa http://creativecommons.org /license/?lang=ro ).

În data de 2 septembrie 2008, la Centrul pentru Jurnalism Independent din Bucureşti, a avut loc lansarea licenţelor Creative Commons în România, la iniţiativa lui Bogdan Manolea (un cunoscut specialist român în legislaţia Internetului). Comunicatul de presă oferit cu ocazia lansării poate fi citit pe situl APTI (Asociaţia pentru Tehnologie şi Internet), la adresa http://www.apti.ro/Lansare-CC-ro-comunicat.pdf. Echipa Creative Commons România, condusă de Bogdan Manolea şi Ştefan Gavrilescu şi susţinută de echipa APTI, a parcurs procesul de adaptare a licenţelor CC şi discuţie publică cu experţi juridici naţionali şi internaţionali, în consultare cu Creative commons International.

După Bogdan Manolea, Dreptul de autor are aceleaşi principii din 1886 până acum, dar investiţia in suportul creaţiei, la ora aceea, era semnificativă, numărul celor care puteau să creeze fiind mult mai mic. Internetul vine cu noi forme de exprimare, este din ce în ce mai uşor de publicat, intervine conceptul de sharing, de partajare, devine din ce în ce mai folosit conţinutul realizat de utilizator… Creative Commons nu înseamnă o alternativă la legea drepturilor de autor, ci este complementară acestei legi. Doar cine e titularul dreptului de autor poate să pună o licenţă pe obiectul protejat. Licentele Creative Commons nu sunt revocabile, nu iţi dau protecţie mai mare decât legea, nu te pot ajuta în instanţă dacă e cazul şi nu se aplică la softuri, pentru că sunt alte licenţe aplicate în domeniul respectiv (acest text al lui Bogdan Manolea a fost publicat în data de 4 septembrie 2008 pe situl http://www.underclick.ro/).

Căutarea resurselor Web publicate sub licenţă Creative Commons poate fi efectuată folosind:

  • serviciul de căutare Search Creative Commons (http://search. reativecommons.org/);

  • motorul de căutare Google, modalitatea de Căutare Avansată (Advanced Search) şi opţiunea Usage Rights la care se poate specifica not filtered by license sau free to use or share;

  • serviciul de căutare pentru resurse licenţiate Creative Commons, dezvoltat de Yahoo! (http://search.yahoo.com/cc);

  • un instrument din colecţia Mashable (http://mashable.com/) pentru detectarea resurselor publicate sub licenţă CC (http://mashable.com/2007/10/27/creative-commons/)

Articolele publicate pe Web sub una dintre licenţele Creative Commons sunt sau pot fi sursă de inspiraţie pentru educatori, inclusiv pentru cei din România. De asemenea, aceştia işi pot pune la dispoziţia cititorilor, pe Web, propriile articole, utilizând licenţele Creative Commons.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *