Nu plange pentru mine, Argentina!

E vremea rozelor ce mor,

Mor în grădini şi mor şi-n mine,

Statul român este bocciu,

Din rău de mare nu-şi revine!

Să nu plângi pentru mine, Argentina! Film celebru dedicat vieţii soţiei dictatorului argentinian Juan Peron, anume Evita Peron, fostă şi ea şefă a statului.

Aluzia nu se referă la acel film, ci la faptele de vitejie ale Fondului Monetar Internaţional în Argentina.

A împrumutat guvernul argentinian cu milioane de dolari în anul 2000 şi i-a eliberat şi factura propriei autodistrugeri.

Au protestat săracii argentinieni în stil latin, ardent, cu bulevarde pline de înfometaţi huiduind, cu vitrine sparte, cocktail-uri cu poliţia, nu comandate în baruri, ci cocktail-uri Molotov, servite gratis şi aruncate la mare distanţă.

În anul 2009, cu paşi repezi, românii, vorba răutăcioasă a Realesului, ignorându-i pe poetul Marko Bela şi pe mulţi alţii de altă etnie, – au început să se dea şi ei pe toboganul latino-american.

Mai întâi au fost anunţaţi într-un interviu televizat de primul bugetar al ţării că nu vom accepta nici în ruptul capului un credit, fie el şi de 10 miliarde euro de la instituţii internaţionale, după care, la fix o săptămână, acelaşi prim responsabil de destinele ţării ne-a anunţat că avem nevoie de o centură de siguranţă şi că vom împrumuta de la Fondul Monetar Internaţional şi alte fonduri europene uriaşa sumă de 20 miliarde de euro!

În ce condiţii de rambursare nu ştim nici până astăzi, după venirea în ţară a celei mari părţi din această sumă!

Cuplul Băsescu – Boc a muşcat cu mare uşurinţă momeala cămătarilor americani în 2009 şi în 2010 şi a procedat la această îndatorare de decenii fără a avea aprobarea parlamentului, printr-o lege aferentă, ci în mare grabă, prin ordonanţe de urgenţă!

Evident, acum, omogenul cuplu nu mai ştie pe unde să scoată cămaşa, în faţa perspectivei unei asemenea ipotecări a viitorului naţiunii, soluţia cea mai la îndemână părându-i-se, luarea unui rând de piele de pe bătrânii pensionari şi de pe bugetarii ţării.

Aşadar, situaţia conflictuală din Argentina s-a mutat, imediat după zborul retur la Washington al grăsunilor contabili americani, în România.

Deciziile cu rezonanţă draculiană de tăiere a salariilor cu 25% şi a pensiilor cu 15% au băgat în disperare circa 9 milioane de cetăţeni români.

Am văzut pensionari ajunşi la capătul puterilor trăgând de gardul de fier forjat al Casei Poporului, unde somnolează acum parlamentarii.

Tinerii şi vânjoşii jandarmi s-au pus pe îmbrâncit părinţi şi bunici, au practicat breşe în lanţurile umane de la porţile parlamentului, au luat de spinare septuagenari şi i-au repezit înspre ambulanţele Salvării, le-au pus piedici, le-au tras pălăriile pe ochi…

Brusc a intrat în vigoare un soi de blestem asupra unei generaţii, nerostit clar încă, conform căruia, aceeaşi generaţie care l-a gonit pe Ceauşescu de pe acoperişul clădirii partidului lui, se află din nou în faţa aceleiaşi alternative; ori crapă, ori scapă!

Corurile reunite ale pensionarilor şi bugetarilor strigă în zadar: Jos Băsescu!, Jos Boc!

Bock, în germană înseamnă ţap, dar în româneşte nu înseamnă nimic. El este mai degrabă un e-boc, un Boc electronic. Iese şi editează fraze seci în faţa camerelor de luat vederea, după care se retrage vesel şi ţanţoş în palatul în care trage cu dinţii de hăţurile puterii, într-o ţară peste care se extinde spectrul foamei.

Guvernanţii habar nu au ce urmează! De un an de zile desfăşoară doar o campanie psihologică antinaţională de tăieri şi iar tăieri.

Dar după aceste tăieri ce mai urmează?

Doar tăieri şi atât?! Ce vor face cu milioanele de euro rezultate din tăieri? Ori nici măcar nu le au?! Doar se fac că taie, dar sumele astea nici măcar nu există?!

Mai urmează şi alţi ani. Ce vor mai tăia în anii 2011 şi 2012?!

Ce va mai spune pe posturile de televiziune cuplul Băsescu-Boc despre reforma statului?!

Neinspiratul premier mai are de tăiat până în anul 2012, iar domnul preşedinte până în 2014! Cât un cincinal de altă dată. Acesta se va numi cincinalul tăierilor?!

Nici nu îmi pot imagina ce ajutoare sociale vor mai tăia! De la şomeri, de la mame şi copii. Am o idee şeitanică! Să taie şi tainul animalelor de companie!

Probabil că tot efortul acesta îndărătnic de reducere de fonduri şi sugrumări de perspective omeneşti ne va conduce spre statul ideal, care să funcţioneze… gratis!

Dacă huliţii bugetari şi ameninţaţii pensionari ar renunţa prin voia lor la toţi banii primiţi, statul românesc pedelist ar funcţiona perfect. Ar avea cea mai mare eficienţă de pe planetă. Ar veni aici fel de fel de delegaţii străine, să îi întrebe pe guvernanţi, cum au ajuns la aşa o eficienţă.

Forţa de muncă activă este pusă pe goană; informaticienii, inginerii. Doctorii şi asistentele vor fi în curând mai rari decât caprele negre pe coclaurile patriei despădurite. Pe cale de consecinţă, spitalele trebuie închise.

Pensionarii se vor împuţina simţitor. Vor prospera doar firmele de pompe funebre, care, auzi comedie, vor plăti impozit forfetar în continuare, adică, aleşii din capul ţării sunt siguri că acestea vor avea mai mult de lucru şi încasări mai sigure!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *