Mai exista motivatie?

În sistemul de predare-învăţare-evaluare auzim vorbindu-se despre metode activ-participative, despre jocuri de comunicare şi cooperare, despre cum să lucrăm diferenţiat dar şi despre integrarea calculatorului. Ştim cu toţii că elevul se află în centrul procesului educaţional dar ca semn de întrebare – mai au profesorii motivaţie în acest an?

Vi s-a întâmplat să simţiţi că uneori lipseşte parcă ceva? A devenit mersul la serviciu un automatism, prezentaţi ce scrie în programă, trec zilele pe lângă dumneavoastră şi când trageţi linie constataţi că ceva a lipsit, ceva nu a fost … dar ce? Ce nu este cum trebuie? E acel ceva pe care nu ştim cum să-l numim şi care ştim totuşi că ne-ar face să zâmbim din nou.

Pe o scară de la 1 la 10 cât de mult mai sunteţi pasionaţi de ceea ce faceţi în prezent pe plan personal şi profesional? Oare am afla un răspuns care să ne redea zâmbetul şi entuziasmul cu care am pornit la drum? Poate că da, poate că nu. Dar, cu siguranţă un astfel de moment ar putea schimba modul nostru de a fi pe parcursul întregii zile. Dacă îl schimbă pozitiv sau negativ depinde numai de noi.

Pentru cei care au ales meseria de profesor şi nu sistemul de învăţământ, pentru cei care se simt fericiţi când văd o scânteie în ochii unui copil zicând către sine am înţeles, pentru cei care se simt împliniţi atunci când văd un zâmbet de mulţumire pe faţa celui pe care ei l-au învăţat şi l-au făcut să înţeleagă, să-şi amintească că e necesar să-şi menţină vie MOTIVAŢIA!

Motivaţia, mobilul intern care ne determină acţiunile, ne menţine dorinţa vie de a continua să mergem mai departe. În ciuda obstacolelor apărute, părinţi care nu apreciază eforturile cadrului didactic, lipsa de susţinere din partea administraţiei şcolii şi ca şi când nu ar fi suficient acum apare şi problema unui salariu mult mai mic decât eram obişnuiţi. Cu siguranţă aceste lucruri se întâmplă şi sunt cât se poate de reale. Canalizându-ne întreaga energie doar asupra acestor aspecte nu va conduce însă la nimic productiv. Trebuie să ne adunăm resursele şi să ne concentrăm spre ceea ce este totuşi bun în job-ul pe care-l avem.

Să ne amintim de pasiunea cu care am pornit la drum, să ne concentrăm pe lucrurile bune care ni se întâmplă, să ne bucurăm de lucrurile mărunte, să râdem mai mult, chiar şi de lucruri aparent banale.

Mi-am construit de curând un perete care să-mi menţină vie motivaţia. Conţine poze făcute în momente în care am fost extrem de fericită şi râdeam (în cazul în care nu am puterea să râd într-o zi, văzându-le zâmbesc), imagini cu locuri pe care le-am vizitat (care mă fac să-mi zic bravo, ai reuşit să ajungi acolo), imagini cu locuri pe care mi-aş dori să le vizitez (pentru a-mi stârni curiozitatea şi ambiţia să merg şi acolo), bilete de avion (care-mi amintesc cum e să fii deasupra tuturor), imagini cu prieteni (să nu uit niciodată că sunt şi oameni pe care pot conta oriunde aş merge).

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *