Mereu schimbari…

Invatamant! Nu ştim când se vor aşeza lucrurile în şcoala românească, dar cert este că suntem campioni la cosmetizare. Sunt unii care nu mai contenesc să-şi dorească într-una o altă faţă a învăţământului din ţara noastră, negândindu-se prea mult la cât de afectaţi vor fi atât copiii, cât şi părinţii acestora.

Iată ce mai e nou: Se vrea înfiinţarea clasei zero, în care să intre elevi micuţi, care nu au deloc habar ce se întâmplă cu ei, şi la ce teste vor fi supuşi. Pe de altă parte, managerii de şcoli şi grădiniţe susţin că acest proiect nu este realizabil, din cauza lipsei de spaţiu şi a unei pregătiri specifice a cadrelor didactice. Mai mult decât atât, se mai doreşte ca la grădiniţă să meargă copiii care au împlinit doi ani, adică picii care ar trebui să stea acasă, ori la creşă. Desigur, orice început e greu! vor susţine aceleaşi minţi luminate, iar educatorii vor face un curs anume pentru calificarea într-o etapă atât de delicată. La şcoli, învăţătorii îşi vor bate capul cu micuţii care nu prea sunt pregătiţi nici fizic şi nici mental pentru un proces de educaţie de acest gen.

Câţi dintre ei au părinţi care, pe lângă serviciu şi treburile gospodăreşti, mai au timp să se ocupe şi de ei, astfel încât aceştia să se ridice la nivelul cerut de ministerul nostru erudit? Dacă vrem ca proprii copii să aibă un start bun, aceştia ar trebui să ştie deja să scrie, să citească, să socotească etc. De acord! Dar aici discutăm despre majoritatea părinţilor care nu au timp să-şi pregătească fiii în aşa fel încât, atunci când vor ajunge la clasa zero să se descurce de minune, să fie capabili să se acomodeze instantaneu şi să mai şi obţină rezultate grozave. Ce se va întâmpla cu acei copii (şi nu sunt deloc puţini), care n-au avut şansa unei astfel de instruiri? Nu cumva se porneşte din start cu nişte carenţe? Nu vor fi aceştia demoralizaţi, văzându-şi colegii mult prea sus faţă de ei? Ce să mai vorbim despre părinţi!? Vor fi cu adevărat distruşi, aflându-se în imposibilitatea de a-şi ajuta copiii.

S-a spus că metodologiile şi programele şcolare vor fi în curând gata, dar, oare, câţi le vor înţelege şi le vor accepta? Cât timp vor mai fi sacrificaţi copiii acestei ţări şi cât vom mai plăti pentru alţii? Au fost întrebaţi şi părinţii despre aceste schimbări, ori ei sunt consideraţi cantitate neglijabilă şi este inutil să li se ceară părerea?

În momentul de faţă, atât învăţătorii, cât şi educatorii şi directorii, ridică din umeri, întrebându-se reciproc ce va fi. O nebuloasă pluteşte deasupra învăţământului românesc, răspândind confuzie şi nedumerire. Prea puţini au răspunsuri clare la întrebările legate de aceste noi modificări, iar majoritatea trăieşte în nelinişte şi haos, gândindu-se ce vor face atunci când se vor afla într-o asemenea situaţie ce pare a nu avea ieşire.

Părinţii aleargă îngroziţi de la o şcoală la alta pentru a-şi înscrie copiii, dar odată ajunşi acolo, li se spune că deocamdată nu e nimic sigur şi ar fi bine să revină la anul, când, probabil, vor avea mai multe informaţii. Apoi, se zvoneşte că în unele şcoli au fost deja înscrişi copii, iar atunci când vor mai veni şi alţii cu astfel de cereri, vor afla cu stupoare că nu mai sunt locuri.

Aşadar, domnilor iluminaţi, poate ne luminaţi şi pe noi, ce e cu aceste oferte fabuloase, dar să ne explicaţi pe îndelete şi pe înţelesul nostru, fiindcă nu suntem aşa docţi ca voi. Mai uitaţi-vă în jur, la celelalte naţiuni cum îşi educă generaţiile, fără să le supună uneori şocuri emoţionale fără precedent. Sau vreţi să ne strecuraţi subtil pastila invizibilă a unui somn, pentru ca atunci când ne vom trezi, să fim marionetele voastre perfecte? Dar, aflaţi, că mai sunt printre noi şi oameni care văd adevărul şi jocul vostru meschin. Poate că, în final, nu veţi reuşi să vă atingeţi scopul penibil.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *